sunt un con cu şapte capete
destinul de pe ultima petală
sunt frica
sunt ultima seringă
sunt fericirea aia care nu mai trece
sunt tot ce nu voiai să văd
mizeria de sub preş
voma dintr-un bar de negri
turnul eiffel intr-un pahar de plastic
piramidele femeile pe care nu le-ai dezamăgit
sunt tot hip-hop-ul
o partida de şah între orbi
sunt regretele la a doua
clovnul perfect
urina care vindecă
mă uit la mine de sus
sunt vânătorul şi gloanțele
rana ta cea mai mare
eu sunt
marți, 13 martie 2018
luni, 12 martie 2018
#
sunt dezorientată
şi eu sunt confuz
ca un autobuz
desenat cu creta
un elicopter
survola prin cer
o omidă mică
căuta ceva
porția de spaghete
de pe masa patru
cam neliniştită
încă aştepta
un motan elastic
se suia pe case
într-o dimineață
ca un dromader
şi eu sunt confuz
ca un autobuz
desenat cu creta
un elicopter
survola prin cer
o omidă mică
căuta ceva
porția de spaghete
de pe masa patru
cam neliniştită
încă aştepta
un motan elastic
se suia pe case
într-o dimineață
ca un dromader
vineri, 9 martie 2018
alama
te uiți la mine ca și cum
nu mai vezi niciun rost în poezii
nici cer și nici plimbările pustii
nici păsări cu-inimi mari străpunse-n ac
nici mari călătorii
nu te vor mai feri de cine ești
de ochii ce iarvv se deschid
tu nu mai cauți să le-ntâlnești
să le zâmbești și să te ierte
azi știi că mări nu îți vorbesc
și oameni nu sunt trepte
râzi ca un ultim crocodil
în jocul ce n-are sfârșit
adună-ți tu puterile și sari
dincolo de ce spui că poți vedea
acolo nu e lumea ta
dar e ceva ce vrea să-l fi descoperit
să-mi spui dacă nu stau așa
frunze și corbi
secunde vii
vezi eu sunt tu și tu ești tot
în ropot tu în soare tu
într-o cădere tu în ceartă
călătotia-ncepe iar
și toate-au loc să-ncapă
hai
la mal te vei găsi zâmbit
uimit
și neschimbat
nu mai vezi niciun rost în poezii
nici cer și nici plimbările pustii
nici păsări cu-inimi mari străpunse-n ac
nici mari călătorii
nu te vor mai feri de cine ești
de ochii ce iarvv se deschid
tu nu mai cauți să le-ntâlnești
să le zâmbești și să te ierte
azi știi că mări nu îți vorbesc
și oameni nu sunt trepte
râzi ca un ultim crocodil
în jocul ce n-are sfârșit
adună-ți tu puterile și sari
dincolo de ce spui că poți vedea
acolo nu e lumea ta
dar e ceva ce vrea să-l fi descoperit
să-mi spui dacă nu stau așa
frunze și corbi
secunde vii
vezi eu sunt tu și tu ești tot
în ropot tu în soare tu
într-o cădere tu în ceartă
călătotia-ncepe iar
și toate-au loc să-ncapă
hai
la mal te vei găsi zâmbit
uimit
și neschimbat
joi, 1 martie 2018
#
every morning
every night
when the stars smile back at me
strowberies tiny bells
a few eyes blinking
colorful hands embracing all there is
freedom is not a concept anymore
and humans see they are one
teenagers stop harming themselves
suicides disappear
bad humour is just an old memory
we’re making and taking launch together
nothing to do
nowhere to be
here and now is not a poem
neither a gang of so called lost souls
beautiful flowers coming out of our hearts
every night
when the stars smile back at me
strowberies tiny bells
a few eyes blinking
colorful hands embracing all there is
freedom is not a concept anymore
and humans see they are one
teenagers stop harming themselves
suicides disappear
bad humour is just an old memory
we’re making and taking launch together
nothing to do
nowhere to be
here and now is not a poem
neither a gang of so called lost souls
beautiful flowers coming out of our hearts
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
de câte ori m-am învârtit în jurul soarelui și câte mese de unul singur o să-ți dăruiesc un cărtărescu cu un pistol între pagini, cu o pasăr...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
empty
sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...