dacă vrei să știi asta nu-i artă
e un fel de bine ai venit la mine-acasă
te cunosc la fel cum uneori mă cunosc pe mine
viața în peșteră n-a omorât pe nimeni
crezi tot ce ți se spune 2.86
ar fi trebuit să știe viața e cea mai mare dintre farse
lasă covorul roșu pune mâna citește
nu mai lăsa poeziile în coadă de pește
cercul celor ce nu știu centrul celor ce nu pot
farmecul prăbușirilor pe coridor
joi, 30 octombrie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul rouă refac t...
-
cleștii mei de pasăre prind apusul obosit și îl pun în brațele omului omul mângâie soarele ca pe o pisică caldă, nou venită au locuit aici ...
perle sub pernă
trec tare peste beznă și fum ceața asta - îi zice acasă copii cu o singură mână bat mingea pe un teren invizibil se mai rănește câte unul,...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu