și viața capătă sens sensul tău
după săptămâni cu țipete și tomberoane ce nu erau oricum ale noastre
cerul meu e limpede și știu în sfârșit (că vocea ta e vocea ta)
paris-praga-măgurele
să porți poezia asta
e despre tine iar tu ești tot ce am mai de preț acum
dacă aș avea un tt l-aș vinde pentru tine aș lua o barcă cu acoperiș
sub care să stăm multe zile în căutarea insulei noastre
care există & ne așteaptă
doar 2 cuvinte venite de la tine mă fac să scriu cele mai frumoase poezii
să nu-mi mai fie frică de nimic
să nu mai vreau certitudini
sau bani
sau altceva
.
joi, 19 iunie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
de câte ori m-am învârtit în jurul soarelui și câte mese de unul singur o să-ți dăruiesc un cărtărescu cu un pistol între pagini, cu o pasăr...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
empty
sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu