și viața capătă sens sensul tău
după săptămâni cu țipete și tomberoane ce nu erau oricum ale noastre
cerul meu e limpede și știu în sfârșit (că vocea ta e vocea ta)
paris-praga-măgurele
să porți poezia asta
e despre tine iar tu ești tot ce am mai de preț acum
dacă aș avea un tt l-aș vinde pentru tine aș lua o barcă cu acoperiș
sub care să stăm multe zile în căutarea insulei noastre
care există & ne așteaptă
doar 2 cuvinte venite de la tine mă fac să scriu cele mai frumoase poezii
să nu-mi mai fie frică de nimic
să nu mai vreau certitudini
sau bani
sau altceva
.
joi, 19 iunie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
houghton
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu