vineri, 9 mai 2014

două mii cinci

știu că pășesc ușor în odaia asta
eu în cârpele mele
tu în cârpele mele
aștept să plouă
tu aduci un ibric și torni din el o apă călduță
care nu se mai termină 
& e la fel ca dragostea noastră
răbdătoare rotundă roditoare 
și curajoasă ca un caval
By la
Etichete: , , , , , , ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
  • someone sang and slowly dance V
    spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
  • arama
    de câte ori m-am învârtit în jurul soarelui și câte mese de unul singur o să-ți dăruiesc un cărtărescu cu un pistol între pagini, cu o pasăr...
  • exod
    suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...

empty

sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...