luni, 24 iunie 2013

marc

cerul.cizmele.iată lumea în care ne-am născut
dornici.vii.buni.de.nimic.
un clopot îmi cântă în locul unde voi aveți altceva
frici de peste tot
uniți-vă
floarea asta ne va cunoaște mâine
sângele. plantația unde aș fi cunoscut-o pe ea
tânără și lipsită de frici
apa rece. pietrele. pânzele ei

am poezia iar asta-mi dă voie să fiu un nemernic
apoi să mă trezesc pentru a mă-ntoarce acolo unde nu numai eu
anapoda
trandafirii aliniați lângă farfurii sau pe scaune
probabil n-o să te mai văd niciodată
dar rămâi cu mărgelele tale/ sunt mai sincere decât
pot fi eu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

empty

sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...