mă-ntreb de ce ninge cu fulgi cât capul elefantului toreador
în cea de-a şaptea luna a anului
jacheta Tamarei poartă cu ea un pumn de chei
le scot din când în când din buzunar şi iute
le rotesc pe degetul arătător
ţin de câteva nopţi un pinguin în buzunar
se dă deştept înghit amar
crezând că nimeni nu mai sta cu ochii la trăsnăile noastre
vineri, 27 iulie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
houghton
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu