Pagini

marți, 20 martie 2012

poemul de duminică, pe la prânz

Voi fi liber
într-o dimineaţă ca asta
fără să ştie nimeni
fără ca eu să ştiu
eu nouă ani
tu cinci
numărăm picurii de rouă strigând
suntem
în afara oricărui pericol
By la
Etichete: , , , , , , , ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
  • #
    aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă  peste apă peste mese peste rafturi văd acolo  stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
  • houghton
    cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă  am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul rouă refac t...
  • un soare. un om. o pasăre
    cleștii mei de pasăre prind  apusul obosit și îl pun în brațele omului omul mângâie soarele ca pe o pisică caldă, nou venită au locuit aici ...

perle sub pernă

trec tare peste beznă și fum  ceața asta - îi zice acasă  copii cu o singură mână bat mingea pe un teren invizibil se mai rănește câte unul,...