Pagini

marți, 20 martie 2012

poemul de duminică, pe la prânz

Voi fi liber
într-o dimineaţă ca asta
fără să ştie nimeni
fără ca eu să ştiu
eu nouă ani
tu cinci
numărăm picurii de rouă strigând
suntem
în afara oricărui pericol
By la
Etichete: , , , , , , , ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
  • #
    aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă  peste apă peste mese peste rafturi văd acolo  stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
  • houghton
    cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă  am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul rouă refac t...
  • #
    sunt sensibil ca o limbă peste cer  ca o limbă peste cer  ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin   ca un mare baladin   ca u...

#

pe marginea lacului din capul meu  stau două rațe de casă au nume și îndatoriri  locul lor de care să aibă grijă  sâmbăta ies pe câmp și vân...