Pagini

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Într-o arcă cu insecte vântul (şi-a-ncetat vâltoarea)

Cască-ţi gura şi ascultă vinul deşertat în valuri,  
Dimineaţa se ridică dimineaţă
Peste maluri.
Capul oaselor şi-l ţine într-o mână, alta plânge.  
Trage clopotul din somnuri,  
Trage moartea dintr-un scâncet.
  
Întinzând o palmă, poate,  
Tot ce crezi, ori se mai vede,
Vei acoperi de-o dată, vei ţine de cald - cădere.
Acul bate ora şapte, ochiul bate în crepuscul,  
Într-o acră călimară stă păcatul lui minuscul.  
C-a ucis fără să-ntrebe, c-a ucis fără să ceară.  
Acum acul nu mai bate,  
Acum acul vrea să moară.  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

houghton

cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă  am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...