sâmbătă, 25 decembrie 2010

Într-o arcă cu insecte vântul (şi-a-ncetat vâltoarea)

Cască-ţi gura şi ascultă vinul deşertat în valuri,  
Dimineaţa se ridică dimineaţă
Peste maluri.
Capul oaselor şi-l ţine într-o mână, alta plânge.  
Trage clopotul din somnuri,  
Trage moartea dintr-un scâncet.
  
Întinzând o palmă, poate,  
Tot ce crezi, ori se mai vede,
Vei acoperi de-o dată, vei ţine de cald - cădere.
Acul bate ora şapte, ochiul bate în crepuscul,  
Într-o acră călimară stă păcatul lui minuscul.  
C-a ucis fără să-ntrebe, c-a ucis fără să ceară.  
Acum acul nu mai bate,  
Acum acul vrea să moară.  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

empty

sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...