saying something

overwhelmed overthinking paranoid

as if i have a sense that for a few hours some people intentionally turned against me

while doing the Heist - the secret project that Abel mentioned

and while i went through life constantly feeling that people think badly of me, that went as quite too much

please don't think badly of me

do you see me? 

i see you

i don't want this to end

here i finally have some possible head

even though i feel as If there's a weird kind of bird holding a gun against my head

holding a gun against my head 'aight

overwhelmed overthinking paranoid

as if i have a sense that for a few hours some people intentionally turned against me

maybe i just care too much

self-obsesed 

self-inflicted pain

self-inflicted spirituality

please don't think badly of me

while i drink this kinda poisened kinda bad kinda really fucked up liqueur

paranoid

paranoid

no friend to be there paranoid

film #1: tiny little pot being

father

feather

father had a fever

as in a big fever we took him to the hospital with one of those cars he died

we were so glad

hey. is there any, are there any, is there anything to say?

living in this boots of mine kinda makes me hate

sun and weather also pain

not so easily recalling them 

hiking viking king is who

one a bad of chocolate pillows thinking at some chocolate dreams

drinking beers and coffee beans

polar bears and also feels every tiny tender gesture and surprisingly notices and writes down in his journal made

out of golf and marinarea

the moment of now

the moment

of now

of the

moment of 

now

sleeping into another story

an rather old man on an Island is giving a shy flower to the only human there who happens to be a woman

does the same the next day 

and the next day

now she knows

un

triunghiuri și lumină

lumină și triunghiuri

vis a vis cineva vede cerul 

acoperișurile gara

pictează cu patina timpului păsări și punți 

trece de vămi de vameși 

de vină de vorbe de vulturi

trece de nume de note 

și mă așteaptă

romburi reguli pentru omul din vagoane

care nu mai știe în ce țară e

și în ce țară va ajunge

după lanurile pline de pui de șoarece și speranță

acolo se ascund secrete și creioane colorate

acolo ne găsim 

dar și aici

fără ceas fără vorbe fără ceas

anecdote împărat într-o casă un cercel mai mare decât inima

un ospăț mai mare decât linia orizontului

barmani paznici pulbere peste

buze 

peste ochii orbului peste

lama care nu taie peste 

bărci și dopuri de plută

începem să vedem dincolo de maluri

dar să rămânem fiecare unde suntem acum

arenele romantice

tic-tac

aici nu se cântă, aici se iubește

cine își aduce aminte cum se face

cum nu se face

de la care capăt la care capăt

arenele romantice

aici e zi tot timpul

aici e noapte tot timpul

caii stau în două picioare

numără flori cât capul lui andrei și

așteaptă tot ce are nevoie să fie așteptat

aici e spațiu, mult spațiu pentru orice

arenele romantice

se măsoară se mănâncă

se vorbește într-o limbă asemănătoare cu asta

cu oamenii asemănători cu noi

cu stea-n frunte

și inimă supradimensionată

arenele romantice

pentru depresivi

desculți

deposedați

derutați

demni

arenele arenele

au locuri libere

au sunet bun

și răbdare

cu mine

eforie

azi la mare

pelicanii pelicani

plăcintele plăcinte

pianul pian

planul plan

ne vedem peste o aripă

înghițim cozi și corzi și oameni dispăruți

un refren care ne aduce aminte că suntem

aici în universul paralel blocați la șapte

facem cu mâna cuiva care nu ne face cu mâna

construiesc o casă mică

în care stau eu și cu mine și cu mine și cu mine

tai bilete tai curcani

tai o limbă de-orășan

și-o pun pe perete, man

se face noapte

tu disimulezi un accident și dup-aia îți ceri iertare

mă prezint cu-n frac și-o frăguță

sunt bine

îmi cade suzeta pe lângă

iar lăutarul ăsta ia toată sarmaua peste și se jură că nu fură și că stă la pândă

când noi toți stăm aliniați

și-așteptăm să cântă

da' nu cântat

că iar am apăsat pe un buton greșit cu șmirghel și-antracit am rana

pe care o ducem toți cu mine peste vama vămii anagrama

știu cum se face că se face că se carceră

tacit ca un acordeon pe malul gării ăsteia prea mari

rinocerii tot barbari

oamenii mei tot la bar

trag dintr-un pahar un pai un pal palpită

la petrecerea de midgets care fac ceva la plită

să servim ca severim când se așeza lumina

peste cadre peste carne peste călimar

de pe trepte

adun tot ce mai pot s-adun

pe perete

o iconiță cu prea mult

andromeda

meta ca-n filmul tău fără reclame

reclamații drame 111

irepetabil și ireparabil cu

silabele la mine c-au rămas de-aseară

când mă făceam că înțeleg și că mi-e bine

doar emoții dar străine

pos-ul vrea doar bine

iluzia mulțimii vide

taurii ăștia ne știu ne zic pe nume

ne-au luat și buletin și buletin și buletin

pe covor ca amplioapa

ana vara prin amara

numără porumbei și porumbei și porumbei

cu sticle la capul patului

cu muzică la capul patului

cu trecut la capul patului

cu barbut la capul patului

se-aude?

corn island

pe un continent departe

în afara unui oraș

pe o insulă

un om platează și se odihnește

pe o alta o pisică stă pe umărul omului ei și toarce

e moale și prin mintea ei nu trec gânduri

pe cerul ei nu trec avioane

și atât cât e, e de-ajuns

are ochii curioși și blana moale

poate să vâneze și nu așteaptă

pe un continent departe

în afara unui oraș

pe o insulă

un om platează și se odihnește

recolta crește

bărcile stau la mal

sunt în rezervă de când războaiele nu mai par pentru nimeni o idee bună

o seră mică azi

e o seră un pic mai mare mâine

orz și zmeură

somn și pâine

pe un continent departe

în afara unui oraș

pe o insulă

un om platează și se odihnește

15 minute de celebritate

cinșpe minute de celebritate în care să fim nimeni

lățilă, păsări lăți lungilă

scriitori cartografi

conductori când e vară și cald și doar doi oameni în locomotivă

cinșpe minute de țipăt de bucurie

cinșpe minute de revoltă

din clădirea radio cineva iese cu o boxă și un microfon

și e o liniște care vindecă rănile tuturor

din paturi ies poeții și cântecele de beție

din inimi iese un regret

apoi două trei două sute

un băiețel notează într-un caiet de desen cum stau lucrurile

luna e când pătrată 

când tristă

când cum o știu oamenii

se desprind bucăți mari de tencuială de pe clădirile mari

ferim pisicile elefanții

bunicile și tot ceea ce a trăit înaintea noastră

din fiecare om iese câte un cântec

fiecare și-l cântă neîntrerupt

ard șireturi cu lupa 

aud știtile dintr-un difuzor mic

nu mă mai tem

în palmele mele încape toată lumea

un pește predică peste râu