si totul e bine

azi învăţ mersul pe vârfuri  

mersul de mână

mersul într-un picior

mersul pe sârmă

ba nu

totul e bine

  

azi învăţ adunarea atomilor într-un pumn

cord.

bum la puterea a patra

alergăm

pulsul se ridică în două picioare

îşi ia lumea-n cap

pleacă la Vatra Dornei

  

nu ştiu să mă port cu fetiţele adevărate

mircea culege flori mici şi galbene

mama pregăteşte micul dejun

maria învaţă despre cum se foloseşte evantaiul

azi nu mai bat clopotele

mintea îmi zboară undeva la Miercurea-Ciuc

şi totul e bine

  

respir adânc

într-o cameră patru pe patru greşelile se fac mult mai greu

măsurăm un unghi de nouăzeci

şi cinci de grade şi totul  

e bine

  

iubim şi totul  

e bine

ne e frică şi totul  

e bine

Şi nimeni nu e gata

să jucăm un joc, unul nou

astăzi eşti un oraş foarte mare

trebuie să cunoşti totul despre tine

eşti gata?

spune-mi, care e treaba cu lămpile care filează în fiecare seară

de ce ninge doar după ora şapte şi de ce

nu le schimbă nimeni.  

"s-a întâmplat ceva în lume."

atât.  

ne legăm şireturile şi "poţi să te-aşezi"

  

astăzi sunt un oraş foarte mare

trebuie să cunosc totul despre mine

sunt gata.  

îţi spun care e treaba cu mine.  

pune-mi o votcă, încă o votcă, încă una.  

stai liniştită, e o poezie, nu pot

să beau atât de mult.

nu pot să uit atât de puţin.  

nu pot să cred că nimeni nu ne loveşte

peste degete.

  

suntem un oraş foarte mare

şi nimeni nu e gata pentru una ca asta.

trebuie să cunoşti totul despre tine

trebuie sau nu trebuie, am nevoie de apa şi de ploaie,  

de cât mai puţin frig şi de o mână foarte frumoasă care să fie, întâmplător, acolo

şi asta nu pentru că ne plac clişeele.  

şi asta nu pentru că ne plac poeziile altora.  

şi asta nu pentru că te

'mperatura camerei se împarte între mine

şi un cer plin de stele cu patru colţuri.

fetish

din loc în loc stai tu

undeva aproape de mijlocul camerei -turceşte- şi citeşti

azi soarele n-a venit şi e totuşi atât de multă lumină.  

azi e primăvară, doar azi.

  

din loc în loc stai tu.  

am să-ţi dau să încalţi şosete groase, cât mai groase

apoi am să-mi spun "nu,nu,nu"

apoi ai să treci la cealaltă pagină.  

  

din loc în loc stai tu.  

undeva în cartea asta găsisem un biscuite

îmi iubesc ţara, îţi iubesc mâinile,

îţi iubesc părul apoi ai să treci la cealaltă pagină.  

  

cărţile nu se mai fac aşa cum se făceau pe vremuri

copacii sunt tăiaţi cu mult mai multă grijă

şi în cantităţi

cât mai mici.  

altfel o să ne întoarcem la tuburi  

la zile de marţi şi de miercuri  

o să-ncurcăm dosarele

o să încurcăm bunul mers al păsărilor spre neştiinţă.  

Dar asta

mi-aş fi dorit un corp de femeie

un corp în care să stăm eu şi tu

un corp de care să nu ne fie ruşine

un corp, alt corp, care să nu ne amintească

de nimic

o voce, altă voce care să nu ne amintească

de nimic.

  

ţin o mână de-asupra noastră.

ţi o carte deasupra capetelor să nu ne plouă

undeva în pădure e o mică bisericuţă, din lemn  

aş vrea să stau acolo fără să simt vreo clipă că nu acolo

mi-e locul.  

fără să am lucruri pentru care să-mi pară rău,  

dar asta nu se poate

fără să am mâini pentru care să-mi pâră rău,  

dar asta nu se poate  

fără să am gânduri de care să-mi pâră rău,  

dar asta nu se poate

Descântec

După ochii îngerilor, înăuntru,  

Stau oraşe goale.  

Fără locuitori, fără viaţă, fără patimi, fără dorinţi  

Casele în formă de copaci

Copacii în formă de case

Plouă, podul se rupe

O lumină verde, o pădure spintecată de la călcâi

Conacul e neschimbat

Ce n-aş da să nu fi cunoscut ceasul  

Ce n-aş da să nu fi cunoscut ceaiul de rozmarin  

Pe cripte scriem "Fericirea-i uşoară, ca-o-pană-de-nescunoscut"

Am privirea obosită ca după un război cu mine.

Câte crime s-au întâmplat în lipsă mea, iubito?

Câţi cocoşi n-au mai cântat a doua zi, dimineaţa?

Întrebări fără răspuns

Răspunsuri fără noimă.

Nu se pot pierde îngerii la jocurile de noroc

Arunc o monedă la întâmplare.  

Piramide din ciocolată  

Cineva-mi vorbeşte de pelvis şi cutia craniană.  

Eu, plicticos, îi vorbesc despre umerii Eleonorei şi alte nume care n-au existat niciodată.

Iubire din iubire

Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat...

Opt-şi-încă ceva

Cu burţile goale scriem ca ultimii nebuni de pe lumea asta ce-a dispărut o dată cu şosetele-până-la-genunchi

Opt-şi-încă-ceva

Cea mai urâtă beznă e aia-n care nu ştii cine-ţi ţine mâinile peste ochi şi zice "Ghici cine-i!"

Dar peste ochii mei nu pune nimeni mâinile

Ordine de sus.

Întrebarea aia cu de-ce sau cu sensu-vieţii

Fiecare cu muntele lui

S-o luăm pe scurtătură

Încă n-am aflat cine-mi toarnă somn în pahare

Încă n-am aflat cine opreşte îngerii la poarta sufletului meu şi-i trimite-napoi

La porţile altor suflete.  

Dă-mi vocală aia, e-ntre cărţi.  

Azi furăm tablouri cu zerouri multe pe rama de jos

Le facem praf şi pulbere cât ai zice "loveşte"

Cât ai zice obrazul-celălalt.  

Nu-cred-că-mă-mai-poţi-lovi-o-dată.  

Dă-mi o ţigare. Nu tu. Reggae-sau-altceva.

Cum e să nu găseşti drumul spre casă.  

Ştii povestea aia cu copiii arşi în cuptor şi firimiturile de pâine?

Şi ce dacă?!

777

Nu e nimic aici

"Io de fapt voiam să zic altceva"

Memorialu' durerii

Memorialu' Dunării cu spume la gură

Caii nu mor niciodată-ntru totul.  

  

Albastre ne sunt mâinile.

Pune-ţi poeziile la uscat.  

Pune-ţi caietele la uscat.  

Verde. Drum de ţară. "Copilăria moare şi ea  

La un moment dat."

  

Când şi unde ne va găsi sfârşitul.  

A-ţi păsa, ci nu a fi

A muri puţin, doar puţin

A fi fost altul decât eşti  

Dispariţia totală vine într-o zi de duminică.  

  

Am noroi pe tălpile dinapoi.  

Nu e nimic aici

Nimeni nu vrea să moară pentru că toţi  

Vrem să schimbăm lumea de pe nişte paturi de spital ajustabile,  

De la o telecomandă cu bateriile "pe gata".