unfelde lazăr

dimineața mai ales cred că mi se face seară 
ca un domn fără permis peste casa de la gară
peste casa cu păpuși mă lovești fără mănuși
dor de ducă dor de ea vaselină și pișcoturi
drag de țară și de sfoară și plezneală și aglaja
în bidoanele cu smoală uneori cade și ploaia 
zece negri singuri pier pe insula de pe care 
am plecat cu toții ieri lacomi dar purtați de soartă
înc-o dată și-nc-o dată până nu rămâne nimeni
în grădina cu petale plastic peste gura ei
mi-ar cere nu știe cum aș las-o dar nu-s sigur
de semnul pe care-l face ba cu ochiul ba cu mâna 
cu picior peste câmpie trag departe până mâine
iar mâine ne despărțim cu țambal și blugii rupți 
și-mbrățișări amabili că așa ne place 9