Dar ştim atât de bine să uităm

a fost ora şaptesprezece
cocoşii stau cu gâturile lungite
Lizuca plânge şi ea după o bucată de pâine
luna s-a dus cu ale ei
prietenii Lizucăi au fost înghiţiţi de ape chiar
noaptea trecută
şi-ar fi dorit să scape măcar câţiva
jocurile nu mai sunt ca altă dată

soarele anunţă o nouă dimineaţă
Lizuca se joacă singură în nisipul proaspăt spălat
ca şi cum aşa ar fi fost
din
tot
deauna