ploua cel mai mărunt

acum că știi că sunt tot eu
o pasăre cu ciocul scos
picioare reflectând la zborul lor
un soare mic ca tine
mi-a spus să mă mai liniștesc
că nu te-ntorci că lumea s-a lărgit
triunghi și-un ac pierdut redeslușit
toate la timpul lor 
o vineri pe la opt și-un pic
noi reparăm televizoare sparte
și-n capul lor e tot nimic
și număr până nu mai știu să număr
despic descos prefac la loc
cu-n suflu simplu ascuțit
trecut prin gheață și noroc
piețe deschise și noroi
umbrele și pantofi cu toc
1-2 mâna la piept soldat
mergi mai departe dacă vrei s-o vezi 
șopteau în urma lui că e nebun
și nu-l așteaptă nimeni la sfârșit
doar el știa ce vers rotindu-i-se-n cap
făcea tot universul ei să tremure ușor
iar ea să îl aștepte ca și cum 
ar fi-nțeles ce n-a-nțeles nici el 
plouă ca după cel mai bun măcel 
miroase a carbit și-a câine ud și mort
baloane colorate stau aproape de pămând
și vene tremură ușor
pahare pline se înghit
unele-ntraltele adorm
desișul e la fel
șirul sortit