nicăieri

privești fereastra și nu știi dacă ești afară sau înăuntru 
aceasta a ajuns să fie întrebarea cu mult dincolo de anul două mii 
femeile se transformă și nu știi în care scoică să-ți ascunzi inima
copilăria ochii care nu caută vină
vor o duminică unde-ai putea să mori
să cazi să te îneci sau să te pierzi 
poteci pe care nu le știi
timpul e numai al tău
la fel și tu