cemacină încap rămâneîn cap
bouleviața astao săte omoare
den-ar fiatâta rahatdespre caresă scriepoeții
înjură-măsau fiiamabil treabata suntemtoți îngolul ăstainter planetar
șitremurăm lafel potsă-ți arăt
potsă arătoricui numai amnimic depierdut
așaspun oameniiînaintea viituriicinici șiproști
darmoartea eacolo priveștemulțumită șiștie încăpuțin osă vinăși scenamea
șitotul sespulberă maispectaculos maiamar
acumgata dă-midin mărultău șimai du-teși laaltă masăcă
lăutariiau dispărutca dinozauriica sinucigașiicare nurecunosc călepasă
Se afișează postările cu eticheta komartin. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta komartin. Afișați toate postările
miercuri, 26 februarie 2014
miercuri, 21 septembrie 2011
Continuare la poemul doi
vezi tu
eu de fiecare dată mă pierd atunci când vine vorba de meniuri
pagină cu pagină
cu ce vă servesc
sau mai bine veniţi voi la bar
eu îmi fac temele
găsiţi ceea ce vă trebuie tot acolo
eu îi fac temele/
Dumnezeu ne face cu ochiul
v-am adus vinul
îl las aici
n-o să se verse
e făcut din apa adusă de departe
din coapsa zeului
din cine ştie ce sătuc cu căsuţe mici
şi femei dintr-o bucată
**
lucrurile se cam stricaseră
şi toţi ştiam asta/
cu sau fără mutări bruşte
ne prăjiserăm ca o furnică alunecând pe fustiţa Irinei
Komartin privind de pe margine
să fim corecţi cu noi înşine, mi-a spus portarul de la cămin
iar eu am luat-o pe scări la vale
CINEVA ARE SĂ VINĂ/
ca atunci când dai capul pe spate
numai tu ştii de ce
să fim corecţi cu noi înşine
în fine, cu foarte puţin zahăr
astfel nu vom observa o diferenţă majoră
ceva aşezându-se între noi ca o pâcla de fum
vom putea rămâne acolo
cu spatele
cu faţa
pentru că semafoarele mă strigă pe nume.
(pentru că semafoarele te strigă pe nume.)
eu de fiecare dată mă pierd atunci când vine vorba de meniuri
pagină cu pagină
cu ce vă servesc
sau mai bine veniţi voi la bar
eu îmi fac temele
găsiţi ceea ce vă trebuie tot acolo
eu îi fac temele/
Dumnezeu ne face cu ochiul
v-am adus vinul
îl las aici
n-o să se verse
e făcut din apa adusă de departe
din coapsa zeului
din cine ştie ce sătuc cu căsuţe mici
şi femei dintr-o bucată
**
lucrurile se cam stricaseră
şi toţi ştiam asta/
cu sau fără mutări bruşte
ne prăjiserăm ca o furnică alunecând pe fustiţa Irinei
Komartin privind de pe margine
să fim corecţi cu noi înşine, mi-a spus portarul de la cămin
iar eu am luat-o pe scări la vale
CINEVA ARE SĂ VINĂ/
ca atunci când dai capul pe spate
numai tu ştii de ce
să fim corecţi cu noi înşine
în fine, cu foarte puţin zahăr
astfel nu vom observa o diferenţă majoră
ceva aşezându-se între noi ca o pâcla de fum
vom putea rămâne acolo
cu spatele
cu faţa
pentru că semafoarele mă strigă pe nume.
(pentru că semafoarele te strigă pe nume.)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul rouă refac t...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
#
pe marginea lacului din capul meu stau două rațe de casă au nume și îndatoriri locul lor de care să aibă grijă sâmbăta ies pe câmp și vân...