R

rever 
inimi cazute-n contur
nimic real diamante se sparg e încă plin de țipete în jur
nichita râde johnny ascultă drogurile se schimbă-n bucurești
un om ce poarta fața mea ma-ntreabă des tu cine ești
extrag substanțe pe care le văd doar eu luna e singură și cântă 
eu încă adun zeci de găuri în tâmplă
liniștea nu e pentru tine îmi spune adesea
eu știu că s-ar putea să fie doar un test 
când mă trezesc câine îmi mestec singur lesa
de luni de zile mă lupt cu un animal uriaș
el mă ține de vorbă eu mă încurc în pași
ciudată existența când ești singur, jim 
să planăm ne-am plictisit să vorbim
închid ochii și mă trezesc la moma
trec săptămâni las bărbile să crească
în căutarea timpului pierdut se-aude punk de la fereastră

Jim mi-a lăsat un poem la capul patului

da
noi
am intrat pe fereastră

da
noi
am ciocănit la uşă

telefonul suna încontinuu
ea era totuşi acolo
chircită
sub fereastră
cu ochii la uşă
cu ochii la mine


m-a cutremurat
am fugit de-acolo cât am văzut cu ochii
cât am văzut cu ochii
am înnoptat în străini
dimineaţa eram un altul
m-au uitat imediat, cu toţii.

da/
cel mai probabil şi-a amintit de noi
de serile petrecute la aceeaşi masă
vorbind despre viaţa noastră
când încântaţi
când trişti
când vrând să ne luăm zilele

da, noi
înainte de toate/
am ciocănit
am ciocănit fără ca nimeni să fie interesat
de bătăile noastre crâncene
de cel mai important moment prin care-ar fi putut cineva
să treacă cu mâinile puse peste ochi