ferestrele de vizavi

eşti aşa frumoasă când scrii
într-o cameră închisă ermetic
şi nimeni nu ne poate aduce
la lumină

patetismul
hainele de duminică
poeziile se lasă greu
ca o durere-n coastă
o servietă uitată la birou
pe când soarele
se purta altfel cu oamenii

închei cu gândul
ca în ziua-n care voi scrie cele mai urâte cuvinte
gata să murdărească în primul rând
preşul de la intrare
ai să-mi dai botinele jos spunând
eu înţeleg
intră, se răceşte supa ta preferată.