aloritmi

îmi e dor de tine ca de-o pereche de patine
siberiene cu antene 
ce despart ușor ziua de ploaie
ninsorile de ape călătoresc cât alții-n șapte
vorbesc precis în șoapte cu păsările ne-mpușcate
zâmbetul se cioploște singur în prezent
din vise se trezește un patent mare meseriaș ce poate repara
lumi fără soț pătrate conice și toata viața ta
ceasuri ce bat neregulat doar când au chef sau au ceva de celebrat
patinele fac cercuri neobosit în fiecare zi
reflux și somn întors de vis a vis ferestre gri
arbuști avioane vișinii torc liniștit bețe de schii
sinteza veseliei pe hârtii eu te pricep tu mă pricepi
și totul stă să fie să se respire proaspăt și
să nu mai știe tot ce știe