gor2

carol colț cu pescărușului
liniștește-te lazăr, îți promit, toamna asta nu mai mergem la vânătoare
nu mai merg nici eu, nici mama, nici mătușa m.
vom strânge bani pentru pian 
gata cu vânătoarea cu vărsarea de sânge cu mesele nesfârșite
promit striga tata plângând iar eu 
uitându-mă înăuntrul lui dar mai ales la mine înăuntru știam 
că puștile nu fuseseră vândute sau înecate și că așteptau cuminți
lângă alte nimicuri la care ei nu puteau să renunțe