rătăcim
rătăcim
floare de colţ
arată-te în ochii noştri ca şi cum
am merita o gură de aer
rătăcim
fără lanterne
fără bocanci
cu buzunarele goale
sufletele deopotrivă
good times
bad times
lacrimi cu mai puţină sare
ca şi cum ai roti un glob pământesc până la epuizare
cad copiii cu miile, nimeni nu e acolo să-i azvârle
înapoi
Se afișează postările cu eticheta floare de colt. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta floare de colt. Afișați toate postările
luni, 10 octombrie 2011
sâmbătă, 1 octombrie 2011
The Tea Set V
1.
poem scris la beţie
pe un colţ de hârtie sau de plapumă
despre minţi în colţuri, floare de colţ
câinii care nu se mai întorc niciodată
salut-salut
când se termină şi de ce?
nu-ţi mai aminteşti nimic
cinci tăieturi perfecte pe braţul drept
cercuri traversând în grabă
cine ştie unde se duc
2.
linişte de mormânt
morfină cât pentru o viaţă de om crescut la periferie
căci eu iubesc şi flori şi buze/pe tine
nu te mai iubesc
pe mine nu mă mai cunosc
am glumit
sper s-apară cineva c-o cutie de simţul-umorului
3.
idei despre viaţa la capul patului
aspirină
o oglindă care-ţi arăta doar atât cât vrea ea
atât cât crede ea că meriţi, probabil
te lăsăm aici, mă
te lăsăm aici
nenorocitule
pumni şi picioare cu nemiluita
aici rămâi, ba, cretinule!
să vedem cine-o să te găsească!
4.
cearşaful ăsta nu-i al meu
e mai curat ca-n totdeauna
e mai singur ca-n totdeauna
dimineaţa nu întreabă pe nimeni
de azi îţi dăruiesc mâinile mele
ştii unde să le laşi
o să le recuperez la următoarea cădere
a soarelui
constantinopolul nu are nicio părere despre asta
poem scris la beţie
pe un colţ de hârtie sau de plapumă
despre minţi în colţuri, floare de colţ
câinii care nu se mai întorc niciodată
salut-salut
când se termină şi de ce?
nu-ţi mai aminteşti nimic
cinci tăieturi perfecte pe braţul drept
cercuri traversând în grabă
cine ştie unde se duc
2.
linişte de mormânt
morfină cât pentru o viaţă de om crescut la periferie
căci eu iubesc şi flori şi buze/pe tine
nu te mai iubesc
pe mine nu mă mai cunosc
am glumit
sper s-apară cineva c-o cutie de simţul-umorului
3.
idei despre viaţa la capul patului
aspirină
o oglindă care-ţi arăta doar atât cât vrea ea
atât cât crede ea că meriţi, probabil
te lăsăm aici, mă
te lăsăm aici
nenorocitule
pumni şi picioare cu nemiluita
aici rămâi, ba, cretinule!
să vedem cine-o să te găsească!
4.
cearşaful ăsta nu-i al meu
e mai curat ca-n totdeauna
e mai singur ca-n totdeauna
dimineaţa nu întreabă pe nimeni
de azi îţi dăruiesc mâinile mele
ştii unde să le laşi
o să le recuperez la următoarea cădere
a soarelui
constantinopolul nu are nicio părere despre asta
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul rouă refac t...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
#
pe marginea lacului din capul meu stau două rațe de casă au nume și îndatoriri locul lor de care să aibă grijă sâmbăta ies pe câmp și vân...