ca să nu zici că nu zic

mă e frig e drept da' nici să dormi ca o girafă la menopauză
aoleo sună urât nu e despre tine e poezia îmi stă în ceru' gurii ca o lingură
se plimbă singură ia să mai scriu de undeva de sus poate mai picură

copiez din eminescu ăsta nu e eminescu ce crezi tu c-am rămas în o mie opt sute şi ceva
mi-ar plăcea cantacuzino în balon îmi face cu mâna zice să-l salut pe tata
stăpânul tuturor voiajorilor îl salut cum să nu tu aruncă-mi lopata
câteva monezi bacşiş adică ştii tu pe furiş să nu-ţi cadă proteza pardon engleza tu nu ştii engleză
genezaaaaa luna seamănă c-o stea în formă de
imensă bucurie le-ai făcut părinţilor mei lăsându-te de fumat au aflat au aflat cu toţii
io vorbesc io aud amanda zilelor noastre singure suntem tot noi, roboţi îndrăgostiţi

ceva ce pare să ne semene cana asta pe care-mi scriu numele pe frigider
să nu uiţi să-ţi iei dicţionarul fularul şi mănușile
hai gata poezia-şi închide uşile

punct.

Ielele

eu îmi apar adevărul
şi nevoile şi neamul
Eminescu e departe
ne împarte-acuma iară
sau ne uita prin spitale
spatele întors spre spate

eu îmi apar sărăcia
singur sculptor între ramuri
într-un vis de-alaltă noapte
mi-e prieten numai mie
am iubit-o, am iubit-o
ea - duşman cu şerpi pe pante
noapte scrisă iar în treacăt
ultima curgând aparte

eu îmi apar casă, patul
în ultimul rând pe mine
de la anul cresc albine
să-mi mai îndulcească moartea
sper să ne-nţelegem bine
să iertăm ce e iertare
să ne temem toamna
iarna

nu mai apar azi pe nimeni
Eminescu-i iar aproape
strofă patru
strofă patru
spală neamurile
toate