tpiim #1

cioc-cioc 
aștept
bătaia mâinii tale mici
în ușa mea
cioc-cioc
într-o dimineață ploiasă 
într-o dimineață cu soare bun
scriind sute de pagini despre ceea ce se vede înăntrul ochilor tăi
când eșecuri infinite pălesc în fața vieții adevărate
bucuriei fără sfârșit

de departe

eu zic eu aud
sunt cel mai aproape de cuvintele mele
asemeni unui pastor trezit înainte
ca deşteptătorul să bată
o dată
de două ori

cioc-cioc
cioc-cioc
nu răspunzi
cioc-cioc
cine-i acolo?
ai uitat

deschizi
nu
e nimeni acolo
şi toţi au murit înaintea ta
şi toţi au murit după tine
dar nu au mai apucat să-ţi spună nimic

ştii asta şi te bucură
îţi numeri zilele cu tine
te întrebi ce mai e de făcut
poate-ar trebui să stingem lumina
ştiu pe cineva care numai aşa s-ar fi uitat
la mine.