ce-au poposit în cabana de la marginea oraşului
numai de bine
până la sfârşitul zorilor
mai toate mă roagă
aşezate pe genunchi
cu ochii plecaţi
să le uit
un exerciţiu de echitaţie ratat la milimetru
canotorul cu vâsla ruptă
balerina de după accident
nu mai puteţi continua/sunteţi
inutil, domnule
s-a prescris - apucaţi-vă
de altceva, domnişoară
numai tu îmi spui
calmă şi răbdătoare
o să te faci bine!
Se afișează postările cu eticheta canotorul. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta canotorul. Afișați toate postările
vineri, 30 decembrie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul rouă refac t...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
#
pe marginea lacului din capul meu stau două rațe de casă au nume și îndatoriri locul lor de care să aibă grijă sâmbăta ies pe câmp și vân...