ce tristă-i camera de la etaj
nici soare nici pământ nici apă nici răbdare
nici pașii tăi nici frica mea nici necuvintele
nici apa cu noroc nici căutarea
nici tu
ce tristă-i camera de la etaj
Se afișează postările cu eticheta A.T.. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta A.T.. Afișați toate postările
vineri, 16 mai 2014
A.T. (magia unui oraș pe care l-au uitat cu toții)
te uiți în depărtare și nu e nimeni
doar tu știi cum e să trăiești braț la braț cu aș-tep-ta-rea
la cei douăzeci și patru de ani, fericirea e o ancoră mult prea grea
sau mult prea ușoară
nu uita că acolo unde ar fi putut să nu se întâmple nimic s-a întâmplat totul
magia unui oraș pe care l-au uitat
în care se întorc orbi și din care pleacă sănătoși
cu florigalbene și gând înnoit
valul e una cu tine
poartă-l ca pe o haină pe care o îndrăgești într-atât
încât să o poți da oricând mai departe
doar tu știi cum e să trăiești braț la braț cu aș-tep-ta-rea
la cei douăzeci și patru de ani, fericirea e o ancoră mult prea grea
sau mult prea ușoară
nu uita că acolo unde ar fi putut să nu se întâmple nimic s-a întâmplat totul
magia unui oraș pe care l-au uitat
în care se întorc orbi și din care pleacă sănătoși
cu florigalbene și gând înnoit
valul e una cu tine
poartă-l ca pe o haină pe care o îndrăgești într-atât
încât să o poți da oricând mai departe
Abonați-vă la:
Postări (Atom)