Pagini

luni, 26 august 2024

coloseum

Era foarte dimineață. Atât de dimineață că nu puteam vedea soarele, după ce adormiserăm (toți) în Coloseum. Urma să ne luăm rămas bun de la păsări, de la case, de la vecinul care nu vorbește, de la tot ce suflă pe strada noastră.
By la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
  • #
    aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă  peste apă peste mese peste rafturi văd acolo  stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
  • houghton
    cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă  am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul rouă refac t...
  • #
    sunt sensibil ca o limbă peste cer  ca o limbă peste cer  ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin   ca un mare baladin   ca u...

leneșii ajung departe

cu fiecare zi  pașii lor făcuți înapoi  cuceresc lumea