în ținutul nicăieri
suntem și tu și eu
ne ținem de mâini
căutăm o lunină mică să ni se pună-n cale
caii bat la trap
dau jos toate piedicile
se pun în două picioare și mai că strigă la noi
pădurea e aproape
dar unul nu vrea să plece fără mine
insistă să îl trag de hamuri
să-i spun la ureche cel puțin un secret
pe tălpile mele noroi
a plouat acum câteva nopți
nu știu cine cui îi ia urma
după miros sunt unul de-al lor
după miros e unul de-al meu
nu e adevăraaaaat
interferențe
un oraș prea mic
un om prea mare fredonând în liniște
mă legăn și uit că am un nume
că ieri e ieri
că mâine nu aduce ceva nou
cine șoptește înăuntrul pantofilor mei?
cine dă zile și cine le ia?
un urs mare vrea să stea lângă inima mea
acolo îsi face casă
acolo culege diamante și operează cu anestezic slab
nu știu cine cui îi ia urma
după miros sunt unul de-al lor
după miros e unul de-al meu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu