#

e liniște

și toate s-au așezat bine

bi-bi-bine

poemul a rămas neterminat

pescarul cotrobăie în burta peștelui

peștele în burta pescarului

și tot așa rezolvă un cub Rubik supradimensionat

întinzând sfori și acuarele și cărți de tarot

curse pentru păsări curse viteză curse cu bilet dus

nenorocul și ursa mare

florile și nunțile întrerupte la jumătate

ticurile torturile tocurile rimel în cercul gurii

acolo unde ascundem tot ce nu vrem să vadă oamenii

cheia-n contact lumea dorindu-și altceva decât altceva decât altceva decât e

diz #1 a crescut băiatul

ascultandu-l aseară pe oza

atins de o ploaie mare

care-ar fi putut să facă praf tot sistemul de sunet

am înțeles că sinceritatea mă face să tresar

deși fiecare dintre noi am trăit altceva

e posibil ca toată viața să mă întrebe oamenii în autobuz sau pe stradă dacă am nevoie de ajutor

deși de cele mai multe ori nu am

și am obosit să răspund mă descurc, mulțumesc, de câte cinci ori pe zi

dă omului un pește și îl ajuți pentru o zi

dă omului o undiță o undiță o undiță

și va știi ce să facă cu ea

nu e de mirare că încă caut scurtături și că multe dintre ele nu funcționează 

că încerc sa fiu băiat bun de frică

că nu mă va băga nimeni în seamă

că dacă nu mă agit sau dacă nu cer, nu se va alege nimic de mine

se pot spune multe cand nu vrei sa spui ce e de zis

dar dacă n-o să-i placă de mine? oare ce o să creadă și eu ce o să fac atunci? 

și-atunci a crescut voinicul

până la lună, mătrăgună, până la stele, dragele de ele, până la mine și-napoi și-n viața de aici și-n viața de după

și a zburat băiatul cât tot înaltul și toate puștile de plastic

cât abatoarele devenite altceva 

cât amintirile mele cu tine

cât tonurile schimbate în ceva nou

cât o vioară

cât o povară despovărată a crescut băiatul

că nu mai e altul că el și n-o să fie

că asta e ce avem și dacă vedem și dacă nu

daca ar trebui sa vorbesc

dacă ar trebui să vorbesc despre oamenii care au avut pentru mine o vorbă bună, ai fi și tu

am urcat în seara aia într-o barcă în care eram deja

și ca orice om care dă aripi altora zice

stai linistit, că dacă nu eram eu, sigur era altcineva, tu erai la un microfon distanță de a schimba suflete indiferent de mine

altă dată am încercat să-ți spun: hei, fii mai blândă cu tine

probabil văzusem ce-mi fac mie

ăă, de ce recităm, așa, noi cu noi, unii altora, prin cârciumi, poate nu duce nicăieri

dar cine să măsoare

când o singură vorbă bună face valuri

când o singură vorbă bună face saltul

sau e foarte bine, Cristi, continua sa scrii

nu era foarte bine, dar nu m-am mai oprit

și uite-mă și la ce sunt bune telefoanele dacă nu răspunde nimeni

cheia e la tine, zice, e viața ta până la urma

e inutil să citesc asta de pe un ecran când o știu pe dinafară

ce ciudat

pare că am mai trăit asta

că am mai văzut mâna asta, pieptul ăsta

că am mai încălcat regulile o dată

dar vezi, p-aia care taie aripi nici nu-i băgăm în poezii pentru că nu contează

la final rămâne magia și tu ești magia aia

praf de stele lună piele

copilul care te face să-ți bagi gunoiul în buzunar până la primul loc unde să-l atunci

n-aș vrea sa mai demonstrez nimic nimănui dar nu mai știu cum să mă opresc

dar o să mă opresc

recit numai liniști, și râsete mici și n-o să mai aplaude nimeni pentru că nu va mai fi nevoie

mă duc să fac o baie

vezi și tu ce faci

dacă încă respiri

dacă încă știi cum se râde

că mai sunt multe trenuri de luat până la și la și la

și nu oprim în nicio vamă

dum dum

dum dum dumnezeii cui tu scuze că ramai al nimănui

surd cere pe datorie

dă-mi și mie dă-i și lui

să ne rugăm binelui dar nu pentru mult

că dacă vine cineva de la poliție și ne ia și ne bagă într-o dubă fără faruri fără geamuri fără fulgi de ciocolată 

cu ciubotele boțite și cu-n tată des rugându-se la tată

cu o liniște și o ancoră, o pasăre, ultima

unnnt și ceramică 

mic dejun mare deranj cine sare pe baraj cine-aduce farfurii și te-nvață cum să fii

căpitan căpitan cu helancă și turban cu minciuni și cardigan cu conul dar pus cam invers

unde se separă moartea de tot ce trăim pe trepte

care urs care marmotă suntem oameni sub capotă și la fel ca fiecare

poame piscuri perle și pescăruși

poate vine și cenzura sau programe de la ruși

și pahare și pereți și un cuib să fie gata

cu lentoare și măsline și eșarfă peste bot

cine nu-nțelege bine să ne-aducă-n feribot

ce stă numai într-a-ntâia cam în orice anotimp

și ne strigă cu o gură și plâmânii de sub ring

dar noi n-auzim n-auzim nu trăim aici

doar întrecere petrecere cu porci mistreți ce poartă 

mărgele la gât și dintr-o dată totul capătă capătă sens

și parcă toți oamenii seamănă cu mine semăn 

am avut de pus un capăt la un capăt 

o linie dreaptă

un soldat în miniatură

o ștafetă înc-o tură cu mașina ta de scris vise

pentru cine-i la intrare băgat în hainele tale ce îi vin perfect ca ție

cer de la bucătărie porția cea mai mare

se feresc chelnerii scenariștii puriștii băieții triștii

când ajung în hol se pare că-s mai mulți pereți de patru așa că ne mai gândim

când o aripă când un ghimpe când o aripă când un ghimpe când o aripă

în fața

în fața marii suferințe poți face doua lucruri: să te plângi și să disperi sau sa incepi sa traiesti

in fața demonului și in fata ta cu o mie de chipuri, toate la fel

a demonului, in fata mintii care crede că e una cu tine

elefanții pășesc pe lac înainte

omul încă vâslește, apoi înoată 

căutarea e inutilă perfecțiunea e deja aici

eu am ales să trăiesc

vei găsi biletul asta într-o haină peste 20 de ani și îți vei da seama că nu ai trăit 

sau poate vei fi la o petrecere cu toți zeii și pocale și mâncare și iubire pe săturate

zarurile nu au fost aruncate

până la moarte mai avem mulți cai de călărit

și asta o spune cel ce e deja acolo și se bucură

și cel ce tace ascuns

e liniște

oamenii meditează la un concert de jazz al lui maalouf

orezul se servește în boluri tari

și seară se face atunci când se face

mai avem mult dar nu știm așa că ne putem pierde în visul ăsta care nu seamănă cu nimic

în beția continuă a deznădejdei schimbate în râset

în nisip

în apa și-n barca singură

stai pe cursul râului și se va face

liniște

#7

nimic nu durează

nici eu nici tu nici copiii tai

nici rasul dar nici durerea insportsbilă 

nimic e un absolut și noi nu trăim în absolut

nici într-o petrecere continuă nici în vină

nu durează

fac o baie să uit de eu

să uit și mă las tot mai adânc în somn

până când nu mai știu cine e cine 

și uit de invenția numita Dumnezeu

cum e să zici orice și să nu se întâmple nimic 

sau sa nu ajute pe nimeni nici măcar pe tine

bine nici chiar nimeni

nici chiar niciodată

o mână se ridică din gunoaie și țipă și predică și dă de băut

alta iese dintre gunoaie și tace

tace tace tace

o alegi pe care vrei sau pe niciuna

aprinzi o lumânare care se stinge

ne înghit fulgii pentru o vreme

noi înghițim animale vii

am un zoo înăuntru fara gratii și gardieni

și toate se înțeleg între ele

și la prânz și seara și acum le înțeleg și eu și tu și cine-a uitat sa vina și cine n-o să mai vina aproape niciodata

#6

în fiecare noapte am promis c-o să te uit

suntem zece mii de nopți mai încolo sunt mic și rece ca un fulg

te-am căutat prin cafenele pe sub piele și prin case

dar tu fată de mătase te ascunzi, te ascunzi

alung umbre dar degeaba tot cu prada tu cu Praga

unde sa mă rog și cui sa te-aducă mai aproape

care rană care capăt acceptare tu fii tare 

că la capăt tot cu tine împărți vinul și veninul

e greu de spus dacă tu n-o să mă mai recunoști sau eu n-o să mai știu

dimineața strâng petale dup-amiaza crezi că-s viu

tu cui vrei sa scrii scrisori și de ce nu poți să dormi

iar număr acoperișuri iar imaginez cocori

în zori trenurile pleacă fiecare-ncotro

ai avut nevoie de asta ca să poți să faci pe dos

să scoți gloanțele din cai 

să pui bandaje peisaje franjuri arc cu amintirea

să îmi ies din fire iar

cineva mă privește peste umăr

peste umăr mă privește cineva

vreau să-mi spună ea nu vrea

liniștea cu toate cele și cocoșii cu mărgele

gura mea cu gura mea 

laudam toți măcelarii ce se vor reprofila

ba cu pianul ba gradina ba o liniște cu ea

să ne țină între umeri

c-am venit aici cu treabă dar uităm

aici era amintirea

și-aici vrem sa și cantam 

și se termină și gata și totul atât a fost

#5

cum sa scriu despre tine

cu care mana cu care ochi

cu care vână cu care înger deasupra

pe umerii mei cresc tei mari

pe umerii tăi cresc cuvinte tari

e ieftine vorbele și totuși uite-ne aici

un ghem o gheară o culme un un un

untul se întinde mai ușor dimineața sau când e cald sau când ești calm am

mii de variante de supraviețuire și n-o iau pe niciuna

nu mai gândesc

medicamente meditație medic medalii meduză madam mișcare 

când toate se întâlnesc

și ești și tu acolo

bucură-te 

nu e nimic altceva de făcut de înțeles

de la lesă m-am obișnuit sa fiu liber și să nu mai uit orice-ar fi

#4

persever persever

dacă pică cerul dacă

se ia curentul

dacă pleacă

dacă nu-ti mai răspunde la telefon

și dacă încă speri

scrie pentru tine

și dacă n-are rost, tot te-ajută cumva

avan avan

pe cine cerem cer cerem cer

dacă poezia ar fi o minciună tot e o minciună frumoasă

acasă nu ne așteaptă nimeni

pe scenă ne așteaptă oamenii ce paradox

e momentul tău să te simți important măcar cinci minute

e și asta ceva pe bune că e

stai în cadă în apă fierbinte și pregătești un text

ceva înăuntrul tău te pregătește pentru viata 

și exact când primești uralele nu mai ai nevoie de ele 

ce paradox

#3

scrie până nu mai ai genunchi

până trece

până nu mai auzi păreri

scrie dimineața devreme seara târziu

pe muzică fără muzică

cu motiv fara motiv motivul ești tu

tutun turc tunde timid turma 

și pe urmă se întoarce acasă

dar nu la el

dar nu acasă acasă

un fel de casă cu griji sub cască cu griș și pască cu

mereu faci cum vrei tu și nu ne asculți niciodată

ura ucide rușinea la fel vinovăția și ea

umblă ziua-n amiaza mare și pac ow fuck parcă eram bine

de mine se ține un fel de Dumnezeu nu-l ascult

un fel de eu un fel de toți cei dinaintea ta

doamne ce bine-ar fi sa nu mai doară-așa 

să nu mai știu nimic

dar până atunci deschide

ochi inimă ochi

și bucură-te 

#2

dacă ar trebui să vorbesc despre oamenii care au avut pentru mine o vorbă bună, ai fi și tu

am urcat în seara aia într-o barcă în care eram deja

și ca orice om care dă aripi altora zice

stai linistit, că dacă nu eram eu, sigur era altcineva, tu erai la un microfon distanță de a schimba suflete indiferent de mine

altă dată am încercat să-ți spun: hei, fii mai blândă cu tine

probabil văzusem ce-mi fac mie

ăă, de ce recităm, așa, noi cu noi, unii altora, prin cârciumi, poate nu duce nicăieri

dar cine să măsoare

când o singură vorbă bună face valuri

când o singură vorbă bună face saltul

sau e foarte bine, Cristi, continua sa scrii

nu era foarte bine, dar nu m-am mai oprit

și uite-mă și la ce sunt bune telefoanele dacă nu răspunde nimeni

cheia e la tine, zice, e viața ta până la urma

e inutil să citesc asta de pe un ecran când o știu pe dinafară

ce ciudat

pare că am mai trăit asta

că am mai văzut mâna asta, pieptul ăsta

că am mai încălcat regulile o dată

dar vezi, p-aia care taie aripi nici nu-i băgăm în poezii pentru că nu contează

la final rămâne magia și tu ești magia aia

praf de stele lună piele

copilul care te face să-ți bagi gunoiul în buzunar până la primul loc unde să-l atunci

n-aș vrea sa mai demonstrez nimic nimănui dar nu mai știu cum să mă opresc

dar o să mă opresc

recit numai liniști, și râsete mici și n-o să mai aplaude nimeni pentru că nu va mai fi nevoie

mă duc să fac o baie

vezi și tu ce faci

dacă încă respiri

dacă încă știi cum se râde

că mai sunt multe trenuri de luat până la și la și la

și nu oprim în nicio vamă

#1

zice, începuturile sunt grele pentru toată lumea, chiar și pentru mine

am fost pe mare, am fost păpușa de sare

care se topește treaptă cu treaptă

și devine una cu una cu ce iubește 

am deschis o editură când n-aveam ce pune pe masă

mi-a strâns mâna și am înțeles

clasic

Ascult rar muzică clasică. Mereu am ascultat pentru perioade foarte scurte, apoi cu pauze, lungi. Dar un alt motiv pentru care îmi e greu să ascult, e că îmi aduce aminte de Pompilius. Singurul meu prieten care ascultă muzică clasică cu dedicare. M-am supărat tare când Ruxandra, intrând la el în casa, a spus că are senzația că a intrat în casa unei femei bătrâne. Ce știa ea.

L-am sunat, cred, de câteva ori și nu a răspuns. Apoi, pentru că m-am simțit rănit sau din orgoliu sau ambele, nu am mai sunat. Dar sper că ești bine. Chiar dacă speranța e nesănătoasă.

pe țeava de pușcă stă o pasăre în timp ce cântă despre războaie și copiii lăsați singuri

apoi privește în zare

își amână zborul și se uită de foarte aproape în ochii mei

de acum cântă altceva și pușca începe să se miște 

dar n-o să tragă niciodată

așa că pasarea cântă contemplând

dar o să tragă doar o dată, pe lângă țintă

când nu e nimeni în jur

prin ochiul puștii privesc și eu ca printr-un telescop

dar luna nu e mai aproape

apoi plec împreună cu păsările rămase

acolo unde ba e soare, ba plouă

ba e nisip, ba iarbă până la brâu

pe țeava de pușcă stă o pasăre în timp ce cântă pentru sine

dar auzim și noi

și apusul se întinde pe pâine

și somnul pe oase

ca să ne trezim zâmbitori

în același pat moale, moale

cu vedere spre sine