cuștile

erat ergo sum

erat era toamnă și nu-mi mai găseam buzunarele de atâtea păsări

și totul era o apă și totul era o barcă și dormeam la subsol cu măcelarii care și-au împlinit toate dorințele

nu mai despicăm pe nimeni și nu ne mai gândim la nimic

ce frumos e curcubeul în după-amiaza asta

să mergem să culegem câmpurile ca și cum n-ar exista timp

pentru că nici nu există, îmi spune unul mai mic

pentru că nici nu exist, i-o întorc în șoaptă și râde

ești tare amuzant roțile de tren rondurile adăpostuile făcute în grabă

o lume mai multe lumi o culme o cușcă o culme o cușcă deschisă

am fost făcuți să fim liberi

și toți oamenii scot cheile pe care le ținuseră ascunse mai mult în joacă

deschid cuștile și încep să chiuie