poemul se scrie cu-o mână la spate deșertul din oameni frica că dispari
onoruri degeaba când plutim pe rând pe-o barcă pe care-am văzut-o cândva
ducând și pe alții ca noi și acolo nu știm să descriem cum toate-arătau
ai grijă de tine răbdare culoare stai moale când se pregătesc noi furtunii
nu e niciun premiu ne pierdem doar marțea și se vând umbrele și haine de piele
când plecăm din curți să găsim nou veniții
ne-ntoarcem hrănim animale iar cântă un clopot de sticlă în multe grădini
noi cum am ajuns să ne spunem pe nume de ce mestecăm peste spini
apoi îi răspund și mă vede și știe aici înotul nu e opțional
am ancore farfurii pălării totul deja pregătit pentru încă un bal
opresc și postscriptum și mestec uitarea zâmbește și sună doar de două ori
aici sunt și norii și zorii și marea au fost ale tale de când ai venit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu