SWP #11

mai bine se făcea poet adolf

cuvintele se-nmoaie-n cadă cu tot cu prăjitorul de pâine

adela mă strigă de dincolo

yo am mai terminat un tablou

yo iar au reduceri la depou

yo pune-te mai mult pe tine-n poezii

și scrie ca și cum cineva chiar ar avea nevoie de asta

e greu să vorbești despre ce nu vorbește nimeni

sunt mult mai puțin decât îmi place s-arăt

și sunt mult mai mult decât pot să pricep azi

trec peste și mă întorc la aceleași conserve serve scurte pe punte

cineva o să deschidă cușca și n-o să știi ce să faci cu tot ce-i afară

mi-e frică și frig și farmaciile nu țin cu tine

nu e nevoie de atâtea cuvinte ca să spui iubirea asta o să-ți zboare una peste ochi

dar tropotele se aud și de peste stradă, mamă

tu scoți ce-i mai bun din oameni chiar și-atunci când pare că nu mai au nimic

poezie care doare și supă la plic

complic florile din grădina asta

pe mine cine mă miroase

o vezi peste tot și tresari

marfare pline cu promisiuni

e ok să-ți tremure vocea și să-ți bată pasărea albastră în piepturi

să te ridici pe vârfuri și să citești uneori cu capul în pământ

e ok, pe toți ne doare câte-o aripă din cele 500.000

acum se uită la mine și-mi spune

de ce vrei tu să faci toate lucrurile anapoda

nu ești aici să-ți ceri scuze

să-ți tremure fantomele altora pe buze

să le arăți că meriți

pentru că meriți deja

și dacă cei mai mulți îți spun că nu-i așa

e pentru că și lor le-au spus alții ce nu trebuia

adună-te

-introvertiții au nevoie de tine

e de-ajuns să crezi în ei un pic mai mult decât restul

ia mereu restul și plantează 

n-ai nevoie de atât de multe

yo avem nevoie de tine

ne pregătim de zbor

ține-te bine de lucrul ăla pe care nu poți să-l vezi

deși știi și tu că e acolo