mai bine se făcea poet adolf
cuvintele se-nmoaie-n cadă cu tot cu prăjitorul de pâine
adela mă strigă de dincolo
yo am mai terminat un tablou
yo iar au reduceri la depou
yo pune-te mai mult pe tine-n poezii
și scrie ca și cum cineva chiar ar avea nevoie de asta
e greu să vorbești despre ce nu vorbește nimeni
sunt mult mai puțin decât îmi place s-arăt
și sunt mult mai mult decât pot să pricep azi
trec peste și mă întorc la aceleași conserve serve scurte pe punte
cineva o să deschidă cușca și n-o să știi ce să faci cu tot ce-i afară
mi-e frică și frig și farmaciile nu țin cu tine
nu e nevoie de atâtea cuvinte ca să spui iubirea asta o să-ți zboare una peste ochi
dar tropotele se aud și de peste stradă, mamă
tu scoți ce-i mai bun din oameni chiar și-atunci când pare că nu mai au nimic
poezie care doare și supă la plic
complic florile din grădina asta
pe mine cine mă miroase
o vezi peste tot și tresari
marfare pline cu promisiuni
e ok să-ți tremure vocea și să-ți bată pasărea albastră în piepturi
să te ridici pe vârfuri și să citești uneori cu capul în pământ
e ok, pe toți ne doare câte-o aripă din cele 500.000
acum se uită la mine și-mi spune
de ce vrei tu să faci toate lucrurile anapoda
nu ești aici să-ți ceri scuze
să-ți tremure fantomele altora pe buze
să le arăți că meriți
pentru că meriți deja
și dacă cei mai mulți îți spun că nu-i așa
e pentru că și lor le-au spus alții ce nu trebuia
adună-te
-introvertiții au nevoie de tine
e de-ajuns să crezi în ei un pic mai mult decât restul
ia mereu restul și plantează
n-ai nevoie de atât de multe
yo avem nevoie de tine
ne pregătim de zbor
ține-te bine de lucrul ăla pe care nu poți să-l vezi
deși știi și tu că e acolo
