sutienul era prea strans
ca viata ca ceata ca piata de oameni
de oale ulcioare de aripi si stop
si noaptea si frigul si dor si o teama
prin scut si lumina sa-l dam
la maculaturi cartierul si zgarda
si somn si in calm sa cadem
într-un câmp de cozonac o uitare se gândește cum să fac să-mi amintesc drumul înapoi spre case și plasa ce trage pește răscolesc prin capul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu