sutienul era prea strans
ca viata ca ceata ca piata de oameni
de oale ulcioare de aripi si stop
si noaptea si frigul si dor si o teama
prin scut si lumina sa-l dam
la maculaturi cartierul si zgarda
si somn si in calm sa cadem
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu