unde adevărurile se succed
și liniștea rămâne singurul tău prieten
acolo sunt
niciun adevăr n-o să te-nvețe să vâslești
niciun om să trăiești fericit
schimbi sisteme de gândire unul cu altul
ocolești străzile blamezi
cauți cauți cauți
oamenii nu mai vorbesc demult
câmpurile n-au nimic pentru tine
acolo sunt
acum ai voie să te oprești și să respiri
lasă-mi mie frica ta care tremură
acum vezi clar
ca eu și tu suntem una
și poți fi
marți, 18 decembrie 2018
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
houghton
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu