who are you, asks the wound
and why do you look like someone i know so well
why do i see enemies everywhere
why am i so afraid and lonely
why did i lost myself in countless questions
daily stupid ambitions while pleasing people i know nothing about
dreaming about being a painter or a musician
playing piano or being a normal human being
whatever that means for everybody
i am taking the elevator thinking
this could be only in my head
i must get out of there and live some real life
full of shame and shyness if needed
full of useless memories, if that's all i thought myself in the past years
you are not a poet, i tell myself
and this time i am not doing it because it sounds good and rebellious
this is my canvas for now
i don't read anything i write
i don't believe anything i think about
but i breathe more often these days seeing
how illusion after illusion after illusion fades away
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
de câte ori m-am învârtit în jurul soarelui și câte mese de unul singur o să-ți dăruiesc un cărtărescu cu un pistol între pagini, cu o pasăr...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
empty
sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu