toate să dispară
toate la un loc
monocromuri luna
solzi de primăvară
scrisul e nimic
și poeții sfoara
seara n-am cuvinte
noaptea sunt plecat
cine mă găsește
când mă cauți cu ochii
trenul și minerii
dincolo de mine
drama dimineții
scuip sirop de struguri
sare de lămâie
linguri amidon
cui nu vă convine
să stingeți lumina
cui pe cui se scoate
din groapa primejdiei
mă arunc cu totul
într-o nălucire
din care se iese
numai la final
bal nu se mai ține
și măști cad deodată
muzica rămâne
ochii ei deschiși
miercuri, 16 decembrie 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
de câte ori m-am învârtit în jurul soarelui și câte mese de unul singur o să-ți dăruiesc un cărtărescu cu un pistol între pagini, cu o pasăr...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
empty
sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu