cine zice ăla e
poezie cântece
visele și vasele
paranoia transele
se rup toate plasele
s-au oprit planetele
se-aud multe țipete
ține-te luminile
adună-le
ascunde-te
sfârșitul nu te-ntreabă unde doare și de ce
dricul diamantele
diminețile
fără cine știe ce în portmoneu
sunt tot eu
aștept la culoarea verde zmeu
cicatrici
drum la bunici
oare cum erau șoselele când eram noi mai mici
un copil de mingi
patru mii seringi
plânge cere viață
până nu-i mai pasă
scâncete grimasă
ochii goi pe masă
șobolani terasă
andrea mă lasă
nu știe de mine
nu mai vede bine
oare unde-și ține
ce-ascundea de mine
cerul pentru sine
îl împart cu tine
cearcăne suspine
duminică, 9 august 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul rouă refac t...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
pe marginea lacului din capul meu stau două rațe de casă au nume și îndatoriri locul lor de care să aibă grijă sâmbăta ies pe câmp și vân...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu