luni, 26 august 2013

#

soția grădinarului nostru și-a uitat umbrela acasă

cam așa aș traduce viața

sunt pasărea născută afară din colivie
afară din cuib
afară
a.

am căzut la primele patru zboruri
râdeau toate mierlele de mine iar eu încercam să-mi ascund plânsul

atunci am cunoscut calul alb de la răsărit care mi-a spus că totul e în mâinile mele
că altă dată am fost cămilă sau leu
sau arbore

că am râs și eu de zborul cuiva și totuși nu e nimic de nereparat aici
i-am privit copitele știind că spune adevărul
apoi m-am uitat încă o dată la mine
și încă o dată la el

și încă o dată la mine
și încă o dată la mine
și încă o dată la mine

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

empty

sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...