într-o mie de feluri
femei suprapuse unele
peste altele
coapse
picioare
umerii ăia nu sunt umerii mei
atârnăm de un fir de algă
ne rugăm îngâmfați cu gândul la orice altceva
moartea pot fi eu
dacă e 1 și 20
tu mâine după prânz
prin rotație
învățăm urâtul
apoi zburdăm recunoscători
cineva ne întine o mână
asta contează mai puțin
vineri, 10 mai 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul rouă refac t...
-
cleștii mei de pasăre prind apusul obosit și îl pun în brațele omului omul mângâie soarele ca pe o pisică caldă, nou venită au locuit aici ...
perle sub pernă
trec tare peste beznă și fum ceața asta - îi zice acasă copii cu o singură mână bat mingea pe un teren invizibil se mai rănește câte unul,...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu