poeţii nu mai vor să scrie
se aşează în rând şi-şi plâng de milă
au şi ei oglindirile lor de care să-ţi fie ruşine
cititorule
cer înţelegere şi bunăvoință
cine ştie când o să-i mai poţi vedea pe toţi
adunaţi laolaltă
vor femei tinere care să ştie să se îngrijească de rănile lor vechi
războaie din care au ieşit mai mult sau mai puţin învingători
mai mult sau mai puţin oameni
de unghiile mâncate din carne (crescute mai mult decât e cazul)
înlocuind gustul de fiere cu aburul cald, ne
sfârşit, al iertării păcatelor
miercuri, 5 septembrie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul rouă refac t...
-
cleștii mei de pasăre prind apusul obosit și îl pun în brațele omului omul mângâie soarele ca pe o pisică caldă, nou venită au locuit aici ...
perle sub pernă
trec tare peste beznă și fum ceața asta - îi zice acasă copii cu o singură mână bat mingea pe un teren invizibil se mai rănește câte unul,...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu