singur în hamacul meu şi plâng
îmi cad petalele
pe mine cine
anotimp al depravaţilor
cârciumele stau închise
cinema-urile sunt tot mai departe
singur în racheta mea şi plâng
lipsa gravitaţiei şi toate tuburile păcălindu-mă
că trăiesc
argou al femeilor de peste 20 de ani
zâmbesc te privesc ca şi cum
aş vrea să rămân peste noapte
dimineaţa poeziile se scriu singure
rachetele se întorc pe pământ hamacul se scutură şi aşteaptă
în continuare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu