noi, ne-om vedea
dar nu ştiu când
adică ce-o avea de gând
îşi spuse fata
şi plecând
cu mâinile-n palton şi inima
bătând barbar
şi-a spus în gând
nicicând
nicicând
acum că totul a trecut
se roagă fiecărui tren
uitându-se în el şi negăsind nimic
urcându-se pe băncile din gară şi strigând
a fost un banc
un banc a fost
iertaţi-mă
daţi-mă jos
mi-e rău, mi-e frig şi-acasă n-am mai fost
demult
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
houghton
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu