Ne contopim

Soarele s-anrait.

Ne topeste iar oasele ce se despart incet,

Nascand o Eva tot mai noua,

Sortita esecului lumesc.

Tipetele vor muri arse

In straduinta lor de a-si plati tribut,

Dar fara planset.

Lacrimile-au fost puse la uscat,

Asteptand singure o a patra moarte.

Ce a ramas sunt rugaciuni udate la unison

In ungherele treptelor verzi.

Aseaza-te si crezi ce-ti spun.

Aseaza-te si..

Spune-mi ce vezi..

Indemn ca orb sa umplem golul,

Sa unim munti si-apoi sa schimbam trufas rolul

Vietilor noastre caste.

Impreuna.

Tinute intr-un pumn ce se dezminte ca imun,

Fara iubirea asteptata-n zare,

Cu o rabdare-mpartasita-n vieti de-a randul,

Eroul vrea sa stie de ce cu totii-l vad acum nebun.

Filosofii ne mint.

Poetii ne mint si ei.

Ne minte Viata de Apoi,

In numele unui vis al marelui Pinochio

Ce se amuza copios inainte de a fi zdrobit in bucatele tot mai mici.

[Nebunia contopeste suflete,

Nu topeste oasele-n fluid.]