#

trei oameni mici într-o haină mare

trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui

#

un nor moale 

o talpă mare peste un nor mare 

un nord

există mai multe norduri

o stradă care se înfundă

un câine vrea acasă 

eram prea emoționat ca să vorbesc cu tine, iartă-mă

toate pisicile se vindecă

doar oamenii nu 

și oamenii

și oamenii și pisicile

trecutul ca un vânt rece pe la burtică

fantomele într-un castron de lapte cu biscuiți

căsătoriile cascadoriile

speranța unei vieți așa cum o vrem

speranța unei vieți oricum ar fi, numai să respiri

restul

o mașină cochetă albastră

muntele 

multe râsete

ne revedem toți și nimeni nu se mai supără

și cineva cântă ceva din acordeon

#

când tot ce vreau să spun e

ai răbdare cu mine

o să mă fac bine

o să mănânc soarele

voi elibera animalele din grădina asta

și nu voi ști ce vreau

doi copii care nu știu să iubească

dar caută

bat drumurile

vorbesc

și pot sta și în liniște seara

când toți aud luptele lor mici

semiluna

stau noaptea mă gândesc 

sper să mai avem o șansă 

deși părem terminați ca o carte în vacanță 

cu final nesigur înțeles duplicitar 

toți piticii se întorc, vor să plece din spital 

nu te supăra pe vorbe, vorbele nu pot să spună

marsupiu marte compendiu carii resturi și cutii 

pentru tine sunt destule sertărașe-n care punem 

sori dor drumuri moi și pași

dacă acordeonul palid lovește ceașca cu mâna 

dacă azi sau dacă mâine, o bărcuță ne așteaptă 

nu uita darurile nu uita tot ce e bun 

se-nchid faruri dimineața nu mai suntem căpcăuni

#

când câmpul cântă cresc arbori

#

un muntișor urcat de o fetiță roșie

de o fetiță gri

pe care nu o înțeleg, dar o plac

pe care o iau cu mine să călătorim 

de lângă care nu vreau să plec

îmi spune că asta nu e iubire

caii se opresc toți în fața ei și îngenunchează în liniște

spune că am lovit-o

poate am făcut asta, fără să vreau

ochelarii mei au lentile groase și vechi

și văd atât cât pot să vadă

îi mai curăț, privesc din nou

no i don't wanna fall in love

fetița plânge

acum îi e rău 

și îmi e și mie

nu ne mai pasă de greșeli

fiecare e acum în acvariul lui micuț

înfășurat în tristețe și păreri de rău

de noi și noi oameni pe care acum nu știm cum îi cheamă 

ce ochi

ce inimă

nu sunt un băiat rău 

sunt obosit

și te port cu mine pe oriunde merg

scriu dor cu un nor

văd doar eu

scriu dor cu un cântec

aud doar eu

respir

aud doar urechile mele

scriu dor cu un nor

văd doar eu

scriu dor cu un cântec

pictez cu pensule scumpe și plâng peste

ușor și ascuns

în orașul meu

în patul meu simplu

caut un final care să te merite

nu am

scriu 

așteptând să plouă 

să mi se vadă și mai bine ochii

și strigătul care acum ajunge în burta mea plină de singurătate

și de pești lăsați singuri

să nu te superi

pe tristețea asta

am ochii grei

și aud pe cineva spunând

gata, gata

e totul bine

hai să bei apă

și să dormi măcar cât un salt de iepure

#

o zi în care amândoi

ne-am gândit 

la noi