Pagini

joi, 10 noiembrie 2022

#

ce ne amintește de casă
iarba mai mare decât omul
jocurile zgomotoase în curți mari, în poduri
timp care nu trece

atacul unui șobolan care trăiește singur
sexul
crenguțele înflorite ale copacilor
nu e ușor să fii exact cine ești 
e un farmec aparte în asta

bate străzile betonate
bate câmpia
bate cerul cu vise
lasă trecutul să facă o baie lungă

a fost o dată un timp când poezia era mai mare decât mine 
se ținea de umerii mei să vadă întinsul
căutam mâncare
florării
pui de dinozauri
căutam un loc la masă cu mine 
stâlpii de înălța tensiune
era un timp pentru toate

mână în mână
ochi în ochi
vis în vis

run baby run

am învățat să număr 
să mă ascund de mine
să încurc vânătorii 
Tokio pare un oraș frumos
fetele îndrăgostite trag luna de pe cer cu un lasou și o mestecă
fetele îndrăgostite au răbdare
fac casă din cărămidă mini-grădini 
fac locul cald și pregătesc lumea pentru asalt

la geamul ăsta vine mereu o pasăre
e trecut de zece
sufletele trecute între lumi se plimbă pe la balcoane
cântăresc cum arată lumea fără ei
toți regretă un pic
încearcă perechi de pantofi recorporalizare scuze sincere
încearcă pantofi seri târzii și somnul

prin pădurea asta
un cerb aleargă cu o viteză greu de privit
nu știm unde merge
de ce graba
cărui om aparține
sau dacă e fericit

după o vreme îl știm toți 
ne privim îngăduitor
el se așează lângă noi
și nu mai vrea să plece 
pentru nicio urgență
sau libertate închipuită de ceva viu

așa credem
până într-o noapte în care simte iubirea cum îi freamătă sub copite
și din cauza vitezei devine iar transparent
coarnele îi spun: o voi găsi
și ea aleargă după mine într-o pădure paralelă cu asta
și ea va întâlni omul
apoi va porni din nou în căutare

miercuri, 9 noiembrie 2022

depou

autobuzele merg cuminți la depou
acolo cineva le curăță le leagănă le spun pe nume 
în fiecare noapte

totul e călduț
calm pășim pe vârfuri
culegem flori fructe
și scriem povești despre curajul care așteaptă în oameni

e duminică
sunt aici
vin dintr-o țară care-mi seamănă
port totul pe tălpi
oricine mă recunoaște 
fabricile se odihnesc
copiii cuceresc lumea
regele nu mai poate conduce pe nimeni

h

băiatul vede o pasăre 
caută să o prindă
pasărea nu se lasă prinsă

cineva îl iubește 
caută să vadă ce e după asta
dar ce e după, se dizolvă

face ce poate să oprească timpul
dar ceasurile fac toate tronc
și continuă cu ticăitul

Karla știa să țină de mână
știa să plece din cuibul neînflorit
să nu-și spună tristețile
să râdă larg
să fie interesantă pentru băieții mai mari
să discearnă
să viseze
și să țină răbdarea cu ea ori de câte ori are nevoie
de o săritură
de o călătorie
de un prieten

pascale

de ce fac oamenii fotografii?
poate pentru oamenii dintr-un viitor apropiat
sau pentru când vor fi bătrâni
și li se vor micii corpurile, vederea

în oraș sunt mici proteste
fetele scriu poezie
în oraș sunt mici proteste
băieții culeg flori sau le fură pentru ele

mă dezic de toate dar ele se întorc la mine dând din coadă cu cadouri și recompense-evantai
mă dezic, poate-poate aflu cine sunt
trec marele pod
casa de oaspeți
trec clasa trec pe sub radar
trec amintiri dureroase

pot cuprinde în ochiul meu multe
chiar și seara asta
și râsetele
și sexul împărtăsit
pot cuprinde reveria de azi
poezia mică sau mare
faptele 
terasele cu luminițe
drumul spre casă

pot cuprinde totul
pot înghiți
pot călătorii așa cu umbrele și corali
și lumină și nectar
pelin 
pe liman
punțile pun
capăt netrăitilor și conflictelor începute de oameni

31

acum ajunși aici după mai multe ore cu mașina
accidente mici
aici

tu te-ai schimbat deja de față cu mine
asta mi s-a părut o mare încoronare
pe care urma să o stric mai târziu
neștiutor

acum o să fac o baie
fotolii ale oamenilor bocați
concertul de violoncel
totul se întâmplă foarte rapid
tu ești mică-mică dar nu văd
afară nimeni dar nu aud
dau telefoane să spun te iubesc unor oameni care nu sunt acolo

vrei să vezi unde stau? 
vrei să facem pește? 
vrei să o cunoști pe prietena mea?

un cinema mare și aproape gol
în nu mai știu care oraș
schimb priviri 
diapozitive impresii
mi se face frică

ducem gunoiul
vedem orașul de sus
mi-ai fâcut un punct negru în mijlocul frunții și mi-ai dat fesul tău

ce bine se țin oamenii de mână peste schimbătorul de viteze
ce iute trece timpul
taipei
yokohama
nota, vă rog

deasupra orașelor cu șampanie
și teamă 
îți greșesc numele cu o literă
noaptea trecută a alunecat frumos

cină târzie
ierburi
pe fereastră intră aerul rece
în mine încolțește îndoiala
în tine plânsul
și nu mai știm cine din fața cui dispare

vara

zile de vară cu deftones și bucurie care nu se mai termină
cu mâncare bună și frății
fără poliție și declarații
praga la pas
autobuzele galbene spun adevărul
cine e bărbat dintre voi va promite doar ceea ce poate face
va rămâne credincios 
și nu va răni
ceasurile bat tot mai rar
soarele coboară între oameni acoperit cu cârpe
o pasăre îmi spune că ne cunoaștem încă dinainte să-mi cunosc numele

vară cu ecuații și adunări în fața blocului
vara cu aventuri secrete
vara cu megafon și zeci de oameni în piețe 
vara cu prietenii care durează
vara în care nu moare nimeni

o voce
un animal
o ocheadă
un nou început

un cerc deschis
un cer plin
o limită peste care ne trecem picioarele
o noapte cu stele

dormim afară
ne încălzim unii pe alții
depănâm prezentul
și descoasem soarele încet, foarte încet

bucăți din el stau acum la noi în piept
pe movile
pe acoperișuri
pe umerii bolnavilor
lângă animale
și luminează pe rând

suntem aici
privim lumea drept în ochi
sunt puține de spus
dansul se dansează înainte și după masă
cu cei ce cred că au rămas singuri

insuficiența se sufocă sub îmbrățișări și iubire
un copac mare cu frunze roșii 
crește 
desfrunzește răbdător în fața ochilor noștrii

plânsul e pentru rădăcinile lui
zâmbetul e pentru tulpini și crenguțe
somnul e pentru fructele ce rar se văd cu ochiul liber

un lan de floarea soarelui
o promisiune ținută
alergăm desculți pe cărări noi
muzica din pieptul meu
muzica din pieptul tău
aliniate bat și cântă  

o mare

un om singur pe o insulă mănâncă înghețată la cornet un om singur pe o insulă repară un ochean defect china e tot mai aproape boabele de ore...