cei mai mulți vor sa demonstreze cate ceva
nici nu contează cum
pălăriile cad grele peste capete se înoptează doar jumătate de cer
apoi e atât de liniște că ți se pare că ești fericit
nu mai ai ceas nu mai ai oraș nu mai ai prieteni armată excursie la mare
nu mai ai copii părinți bunici prietenă
nu mai știi când e ziua ta
de fiecare dată când intru aici mi se pare că pierdem timpul
cu o barcă un pelican un barcagiu un batman un portar un clovn o ceașcă de ceva
aștept strig sunt nimeni și asta parcă îmi dă o formă
pe o masă lungă e multă mâncare
că un tunel imens verde prin care trecem la pas
cu muzică din Franța la walkman și vise pe care nu le știe altcineva
când ești fericit nu te poți rătăci
ăsta e imnul nostru
șireturile legate și hop pe fundul apei doar așa să ne amintim de-adevăratelea cine suntem
ce m-aș face fără tine
așa înoată vaporașele-n palma
așa plutesc sticle cu mesaj
oamenii rămași
poveștile în care totul e bine și frumos
apciu
lanuri cât vezi cu ochii
specii de animale
specii de oameni goana e interzisă prin lege
și legiuitorul te vede cu un ochi mare mare și nu are vorbe bune care să te treacă de râu de hambar de rușinea oamenilor mari
așa mi-am crescut branhii și solzi de pește și aripi de pasăre și dus am fost
lin ca un necunoscut
în larg toate par mai moi mai departe
scriu mototolesc scriu
da' stai că duminică m-am luat la bătaie cu poștașii și tre' să-mi duc scrisorile singur
și să răspund tot eu tropăindu-mi copitele a nerăbdare
or am or s-or găsi pe undeva și biciclete și papioane și ancore și eu când eram ceva mai mic sau cel mai mare sau când am riscat ca să trăiască altcineva
o lupă e cadoul perfect
un ac
as fi fugit
mâinile mele nu lasă urme
cred că pot îndesa câteva cuvinte înainte să dorm și să uit
precum vulturii
precum oana
precum pildele cu final fericit în care toți găsim o scăpare
așa să știi
